cât ai clipi
de Caragiu, Florin

cât ai clipi



nu ştii să muţi din loc verdele acesta
îmi place să te privesc de jos în sus
şi cerul, da, cerul să-şi desfacă ghemul
rază cu rază peste tine

însă ştii să faci uitat înăuntru câte un lucru
neobservat de nimeni cât ai clipi
numai ca să-l căutăm împreună
şi să nu-l găsim printre flori

cuvintele tale sunt mai lungi
şi mai arcuite decât o toartă de timp
şi jocul e mai ameţitor fără piese
iar noaptea grăbită ne taie în felii visurile
şi le aşază pe vânătăile pământului

poţi să strângi anii într-un leagăn şi să-l laşi pe ape
nu vom mai întoarce păstrăvii
care au trecut prin vâltoarea dintre trupuri

dar verdele ni se ia pe suflet odată cu oamenii